Armaghedon
Jos, peste tot
Pe noroi de sînge zac risipiti
Mortii unui sfînt razboi
Si viii ce-n zadar se zbat îngroziti
Sa scape-ncercînd
A fost sa le fie dat
Blestemînd, sa piara curînd ...

Dintr-un amvon
Ura coboara-ntre noi
Neam si soi, noi între noi

Balanta
Tu, cel învatat sa piarda speranta
Noi, ce hotarîm unde trage balanta
Adevaru-i unul, dar
nu-i lucru de pus între noi pe cîntar!
Ti-e menit, dramuit, masluit, potrivit ...

Tu, cel vinovat, dator sa plateasca
Legea-i scrisa de noi
(deci drepatea-i a noast

Boalã de gânduri
Balta voastrã nu-i de mine
Simt cã nu îmi face bine
Eu mã vreau izbit de valuri
Într-o mare fãrã maluri

Închipuire, umedã, încã înselãtoare lume adâncã
Pluta voastrã se îneaca
Pe la vaduri fãrã apã
Barca mea cu pânze-ntinse
E la tãrmuri neat

Cel din rãsãrit
Nu te mira de un strain
În tara mea, de unde vin e loc putin

Si tot ce stiu e cenusiu
Orasul meu, de unde sunt e prea marunt

Sunt un biet suflet ranit
Din Rasarit
Doamne nu ma lasa
Fie voia Ta

Mi-au dat în dar gîndul amar
- Sarman hoi

Cina dragonului
Tocmai s-a pornit
arde si spinteca
flacari peste rau
scuipa si fumega...
un dragon de toti uitat
luna ne-a mancat
umbra neagra ne-a lasat
cei ce simt ca prada-i cad
stau ascunsi in Iad
pare ca la numar scad.
Dintr-o data s-a oprit
c

Daca vrei privirea sa-mi las in podea
Calca peste ea, calca peste ea.
Daca vrei de tine sa simt ca-s robit,
Lasa-ma uimit, lasa-ma uimit.

Daca vrei cu tine lumina s-o impart,
Lasa-ma sa ard, lasa-ma sa ard.
Daca tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,
Lasa-ma sa

Flori din ramuri ce-am privit,
Nu mai sunt.
Vanturi mari le-au smuls voit,
Prea curand.

Ochii tai limpezi, chipul tau bland,
Si al tau suflet cald in zadar
Nu mai sunt, nu mai sunt...

Oare tu pe care drum
Te-ai pierdut?
Care reci, tacute lumi

Fãrã stãpân
Oras dupã oras , am schimbat
Cã nicãieri pãrtas nu-s legat
Nimic nu am de gând
Si mi-e usor
Mãcar cã nu-s nicicând cuiva dator .

Chiar si numele si prenumele,
Le-am lãsat undeva si-apoi am uitat .

Nu fi curios, sunt primejdios
Toti împrejur sun

Ziua s-a ivit,
Zidu-i ispravit.
Vaiet inabusit
Inca s-a auzit
Pentru manastirea ce-a dorit
Jale si suspin l-au insotit.

Langa zidul lui
E fantana suspinului
Cu apa putina
Cu apa sarata
De lacrimi udata
Pentru manastirea ce-a dorit (De lacr

Pe-o lunga si aspra si stearpa sosea,
Ca toate soselele lumii.
Pe-o lunga si aspra si stearpa sosea,
Era o fantana cu ciutura grea.
Caci apa-si cladise, trecand peste ea,
In straturi, pojghitele humii.

Era o fantana cu cumpana grea,
Ca toate fantanile vietii.

Ispita
Nici de-ai vrea , o ispitã mai ceva
Altcumva între toate-a cumpãra
Tine-te bine, doar un strop ti-ai întepat,
Recile vine si-o sã-ti fiarbã iar sângele-nghetat

Esti împãrat, cum ai gustat
Aur, cristal ...
Într-al tãu nou Taj Mahal

Ar mai fi, nãscocire s

Suna ceas tarziu, spre asfintit.
Ziduri se inchid, umbre-au rasarit.
Suier cu venin, trupul incoltit,
Suflet sugrumat, deznadajduit.

Ceas tarziu, ceas tarziu ...
Ziduri, va blestem, trupul l-ati zidit.
Jertfa voi ati vrut, suflet ce-i sfarsit.
Suna ceas tarzi

Lupii
Stam la un loc, ca acuma
Suntem mereu toti într-una
Stii bine slabit de te vei gasi
Sfîrsitul te-asteapta cînd vom simti

In iarna parem
Cum rar se arata
O haita de lupi
De sînge-nsetata
Ce urla flamînzi
La luna din ceata
Si bîntuie cruzi
Pa

Mai Treya
La Noua Erã ce abia a-nceput
Sã ne-nchinãm si nimic nu-i pierdut
Dupã Ioan pesemne sa tipãrit gresit Apocalipsa

Cu totul altceva n-i sa pregãtit,
Iubirea de-i ducem lipsa
Mai era Al Doilea Fiu
Mai era Al Doilea Fiu

Karma pe toti ne striveste încet

N-are rost
Am incercat sa dau mai tare
si sa ma mint am incercat
ca cel mai bun e cel mai mare
dar multe rani am adunat...
cand merg pe ploaie si pe ceata
orbit de viscol si de fum
cand merg cu soarele in fata
ma-ntorc mereu pe acelasi drum...
cat am visat,cAt

Nu-i vina mea
Ani întregi s-au scurs
Vise dragi s-au dus
Par asa schimbat si nu-s
În suflet sunt ascuns
Par întors din drum si nu-s
Dar nu ma simt ajuns

Nu-i vina mea
Nu, nu-i deloc vina mea

Ani ce n-am stiut
Cum s-au petrecut
Par acum ca ma-au cup

Oglinda II
Privesc in oglinda
printr-o ceata de amintiri
care-mi sterg si-mi ascund chipul...
Cu mana ceata risipind,
mereu oglinda lustruind,
prea tarziu sa pricep jocul...
Pe fruntea mea descoperind
o cuta noua tresarind
si mai jos,pe obraz alta,
pe tamp

Oglinda IV
Setea mea de vis
iar m-a invins
ochii mei in oglinda captivi
s-au inchis.
Visul care m-a prins
ca visam acum
nu,deloc nu-i mai bun
si-n odaia mea
nu mai am
loc sa-l pun...
loc sa-l pun.
Peste tot,pe pereti,
pe tavan,pe jos,
numai

Paharul e plin
Chiar de la-nceput (ochi) paharul s-a umplut
Sã fie ceva necurat cã nu sa revãrsat ?
Cu picãtura la nesfârsit în el se scurg
Râuri si mãri ce vin, mereu e mult prea plin

Nu sa mai pomenit,
Lucru atât de nepotrivit
Nu sa mai arãtat ceva asa ciudat

Pasãre de plumb
Urãsc mai mult cu fiecare zi,

Pãmântul care m-ar strivi ...
Iar sus de tot, departe ca un vis
E cerul încã mie-nchis.

Dar vai de gândul ce mi-am pus
Cu cât încerc sã mã ridic mai sus
De înãltime nesãtul,
Cu-atât îmi pare-apoi cã nu-i destul