Cînd zorile se varsă
În faţă-mi se întinde zarea
Un fir de cer văzduhul
Un soi de nor mie starea

Soarele-i spin, spinu-i destin
Sădesc un pom, din ram de soare roditoare
Soare sur mă luminează
Soare sec mă îngălbeneşte

Lume nelumită, de dor pustiită
Nor de

Farmec facatoriu...fiara...faradelege
Dupa duhul dracului
Depreuna dezleaga desavirsit
Inaltime insa ingrozeste...intuneric
Imparatie impotriva
Vintul de miazanoapte
Spinzurind lepadarea
Uriciunile voivodului tacut
Viteazul
Oastea paginilor
Singele slavei

Ceas rău... rău ceas...
În miăz de noapte
La răscruce se așează
De cărare mi se agață

...în cerc deschis...
...și-n mijloc șad...

În gol mã vîntur nimicniciei,
Fãrã însemnare se sorb prãvale…
Vînturat ce-n zãri se stinge,
Fãrã crutare,
Tot ce-i dor si înclestare.

Un sir foit se rãsfoieste,
Un ghem de vise încolteste.

Tãrîm strãvechi rãscolit de miraje,
Unde clipele-mi pier
Cînd mijlo

Sub umbra Parîngilor
În straja timpului
Trecătoarea lupului,
Loc dosit, de nevăzut
Lac de rouă sufleţit

Sus în vîrful munţilor
Pe creştetul pietrelor
La porţile zînelor
Din plaiul Năculelor,
În crugu pamîntului
Din adîncu muntelui
Unde văzul lasă urm

Atîrna cerul, de sus pãmîntul
De sub rãdãcini, agãtat de glie,
În funie dreaptã întinsã-i zarea
Si prinde-n colt de cer vãzduhul.

Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descãtusat e ne-vorbitul dãscãlit,
...departe de tot...
Acolo unde înteleptii se aseazã
La veac

Sub cerul tradiţiei primordiale,
Din cetatea Carpaţilor
Sub axul boreal,
În ţara Geţilor

Indefinitul domneşte în stăpîn,
Pîn la porţile Daciei.
Din nedistinsul polar primordial, cobor
Planurile posibilităţii universale

Într-al Marii Negre prund
Sus îmi ard

Pãtruns de nãzuintã
Astern un trup din nou,
Si pieptãn fire luminoase...

Sunt primul om ce tese lumina,
Sunt primul om ce-si tese lumea,
...cu vesmînt de sclipire surã,
De curînd aprinsã-n a luminii umbrã...

Cufundat în nerostire
În tãcerea tuturor,
Deslus

Pe-cie re vreme
Vintu cind bate
Lupi hamnisisera
Printre piraie
De rece singie
Sa savirsim
Jitavnic acmu
Noi junghiia-vom
Iara si iara
Nestine lumini
Pieri-va dzua
Si-n veci
Doar nopte
S-o pogori.

În sînul venelor pãmîntului,
Cad în hãul de sub care,
Foc ascuns sub încuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
Strãpunge trupul chinului
Arzînd Gemma tãinuitã
Tintuind în vîrf de spadã
Sã despartã despãrtitul,
Sã înnoade înnãditul.

În ochi de ape subterane

Precum din groaza cea de veacuri,
In umbra a gonitu,
(Pin copaci), pin glas de frunza,
pin virf de piatra,
Spurcata-ntelepciune,
Tabarit-a vitejaste,
Supunindu s-asuprindu.
Cu coarne de jirtavnic,
Privirea de jiganie,
Misaleste zdrobind despui
Pin geamat.<

Dece radica
Intunecarea
S-or hi vinitu
Dzicind urlindu
Ceii crudz tvorebnici
Zlobivi oblicind
Ferman-olac
Preste paduri
Ce-n veci s-or tinsu
Si or ascunsu
Dupre reci imbre
Cu doao coarne
Cu colti de hiara
Preste munti i-IO
Ma voiu arata.

Un pas adînc, cerul deschide
Si-n hãul de dedesubt,
M-arunc, si soarele mã prinde

Cum muntii se rãsun, soimii se adun,
Codrii se trezesc, frunzele soptesc,
Oasele trosnesc, stelele sclipesc, si-n cale se opresc
Na mesa de doi lai munti
Împlini de arbori fãrã frunzi<

Veşmânt din argint de lună cu stele ce-or s-apună
Îmbracă casa lumilor, lumina lumănarului
Orbitor ochi, roşu rănit, zace la margine
Nălucă s-arată, din ape purtată. Stins.

Haină nouă de peste nouă mări
Îmbracă trupul firii cerului senin
Aer curat umple plămânii lumii

Poarta-a vintului incet deschide, aspru suier 'ncet purcede
Iarna incuiata, codru inverzit.
Alb si negru sa-mpleteste, timpu tainic daspleteste
Picatura pica, piatra sa daspica,
Hora sa-nvirteste, apa daspleteste, ghiata inchegata,
Da vechi timp purtata, din miaz munte da pia

Open gates of wind, a whistle slowly crawling in
Locked winter, greened forests.
Black and white are blending secretly untwining time
The drop falls, splitting the rock,
The round dance starts to circle untwining waters; the strong ice
Which has long traveled, from the rocky

Catre sipotu da piatra, din padurea deasa, deasa si intunecoasa
Pleca dimineata, pa roua, pa ceata, pa roua nepascuta,
Cu roua-n picioare, cu ceata-n spinare.
Opspe suliti pin-n apus.
Sus la naltu cerului, la razele soarelui, 'n revarsatu zorilor
La greu coboris, verde alunis

Towards the rocky spring, in the thick forest, thick and dark
He left at dawn... dew and fog... not grazed yet,
Dew on the feet, fog on the meat.
Eighteen hours till sunset.
Up in the sky, beams of the sun, daybreak
A steep descent... the hazel wood's green, the sycamore grov

Colo-n jos catre apus, soare nu-i pe cer in sus;
Ci e nor s-ntunecime, unde muntii varsa foc,
In ogasu din adinc, da fiara rau pazit,
Da naluca, umbra... ocolit.
Natotu, al din tat facut!
Vara-ncuiata, n-codru dasfrunzit.
Vilva padurii, glasu zmeilor, flacara tuna,
Du

Văzduhul de deasupra se umple de un vânt neaşteptat
Între cer şi apă
Umbrele amurgului sosesc din depărtare
În locul unde timpul devine spaţiu

Pe crestele cenuşii ale fagilor
Împărăţia sălbăticiunilor e plină de frică şi de tăcere
Pământu-i ca cremenea
Tata munţilor