Alta Data (part. Eva Maria)

Cucoană, fii atentă, șI-ascultă-mă atent
Tu nu te uită că vorba mea, pe-alocuri are accent!
Bărbatul, indiferent de vârstă ori atu
Din punctul meu de vedere el, ori îi bărbat ori nu!

Așa că de data asta îțI promit cu vorbe pline
C-am să fac să fie de la bine-n sus ori chiar mai bine!
Cu toate că vorba încă de mult prin târg mai circulă
Precum că după cearta noastră, stră punct, in loc de virgulă

ȘI tu chiar crezi intr-una, ha, ca timpul cruță
Eu mă văd in văgăunā, tu cu sacii în căruță
Eu încep să pun ce-I bun in aceeaşI oalā
Dar tu din potrivă, iară mă bagi, între ciocan șI nicovală

ŞIa-cum tu spune, îi frumos să faci haz de necaz?
Când eu cu toate te țin la curent, tu nici măcar la gaz
ŞI totușI, eu încă-aștept răspuns din partea ta
Hai spune sincer - mă iubeşti or da?

Altă dată
Că acum is ocupată
Altă dată
Că acum is ocupată

Altă dată
Că acum is ocupată
Altă dată

Altă dată
Că acum is ocupată
Altă dată
Că acum is ocupată

Altă dată
Că acum is ocupată
Altă dată

Să inteleg că, din spusele tale, acum suntem doi foşti
Tu nu mă vezi, tu nu mă ştii, tu nici nu mă mai
Cunoști!
Dar cum rămâne totușI, cu viața noastră simplă?
În cate se pot întâmplă atâtea, dar văd că nu se întâmplă

O logică sigur există, dar asta aşa între noi
Ce-ar fi să ducem grâul la moară, gunolul la gunoi
Să gândim cu capul, cu inima, să tratăm norocul
ȘI cel mai important ar fi să nu le mai încurcăm cu locul

Sună de parcă-I simplu, dar treaba se complică
Mai ales dacă in suflet ai efectul de urzică
Curn mă gândesc la tine înghimpi de Doamne ferește!
Ustură, doare, dar probabil că totodată le lecuieşte

ȘTiu, la prima vedere pare că par tâmpenii
Din păcate-ori fericire-așa suntem noi moldovenii
ȘI totuşI, eu încă-aştept răspuns din partea la
Hai spune sincer-mă iubeşti ori da?

Altă dată
Că acum is ocupată
Altă dată
Că acum is ocupată

Altă dată
Că acum is ocupată
Altă dată

Altă dată
Că acum is ocupată
Altă dată
Că acum is ocupată

Altă dată
Că acum is ocupată
Altă dată

Nori se-apropie, fulgerul scapără
Soarele tremură, nimeni nu-l apară
Apele murmură, duduie vântul
Timpul nostalgic învârte pământul

Cerul se-ntunecă repede, norii îi fură cu sacul din stele
Plânge de parcă-o pierdut jumătate din ele pe la păcănele
Noi din probleme ne facem umbrele șI mergem in sus pe o scară
Fără să credem în viată că scările, nu doar te urcă, dar şI te coboară