I

Poarta-a vintului incet deschide, aspru suier 'ncet purcede
Iarna incuiata, codru inverzit.
Alb si negru sa-mpleteste, timpu tainic daspleteste
Picatura pica, piatra sa daspica,
Hora sa-nvirteste, apa daspleteste, ghiata inchegata,
Da vechi timp purtata, din miaz munte da piatra;
Samn ca timpu sa porneste. Dalasine. Si p' ales fagas.
La-ndasitu codrilor, in glasu vinturilor,
Si-n umbra pietrii, chip sfrintat, 'n munte, 'n 'nalt Ceahlau
Ce din gheata inghetata, lua forma ce-i fu data. Vesnic!
Chiparus... prin para si foc, vijelios... joc;
Ca prin foc sa arza, dincolo sa treaca, prin jar si cenusa
Sus pe calea cea apusa, ce-a alesului fagas.
Frati blajini, rohmani! Din aievea fiind, da dupa apa Simbetii,
Dupa brazda lu Novac,
Din scorbu pamintului, al din naltu muntelui,
Muntelui caruntului, s-al bradului,
Bradului, viteazului.
La virfsori da munte, la bradui marunti, la stina batrina,
Unde iarba creste, da-n patru sa-mpleteste,
Cerbu runcului, fiara cimpului, s-a pamintului, agale-n plai coboara...
Toti copaci in calea sa, crengile-s pleca
Coarnele-i margaritare s-impunzatoare
Laganat purtat, spre al tainic loc, fagas.
Cum urzica sa nunteste, sa-nunteste s-nfloreste,
Din intins cuprins da lume, scaun da lege sa aduna
Vorba sa o spuna, raspicat si pentru tati.
Legea bitii si cea fricii. Drept!
Pieptu ursului brazdat,
Da Focu Viu, da dupa Strimba Oilor
In mijlocu poienilor, si-n mijlocu padurilor,
Flacara-i rasfringe, si din foc si singe
Mugur verde da brad, imbucat, insingerat... s-ntrupat... dascatusat.
D-aci, incotro... dincolo...
Fagas!